Picaturi de intuneric ascund timpul obosit,
Luna cauta racoarea-n lacul parasit,
Vantul pentr-o clipa s-a oprit si fascinat,
Priveste cum stelele s-au apucat de dansat.
Dintre umbre bufnitele pornesc galagioase
Spre inaltul cer , dar s-ascund furioase,
Speriate de ale lunii raze frmecate,
s-ascund iar in cotloane vechi si uitate.
Noapea-si imprastie trena-i intunecata
Si acopera cu ea intinderea indepartata
Doar umbre cuidate se misca de vant purtate
Invaluind in mister zarea pana departe.
Linistea-i doar de un batran orologiu deranjata
Care s-apuca sa bata la miazul noptii ora exacta,
Pe aleile parcului imbatranite de vremea ce nu iarta
Doar amintirile mai au curaj sa mai treaca cate-odata.
