Raze de soare
ard de nerăbdare
să vadă toate florile-nflorite,
iar picături de rouă
umezesc în taină
ochii petalelor
deschiși spre zare.
Din loc în loc răsare
cât-un gând de mare
și vise zboară
la nisipul fierbinte
și la apa albastră
care mângâie
imaginația noastră.
În aer plutește
miros de fân cosit,
iar din înalt vântul
mai trimite cât-o adiere,
către pământul uscat
încălzit de soare
și de vara arzătoare.
marianaciurezu
Exist .Fiecare suntem unici ,totul e ca trecerea noastra prin aceasta lume sa nu provoace dureri ,suferinte ,remuscari. Am o varsta ,o jumatate de secol de cand incerc sa trec printre greutati si probleme ,dar am satisfactia ca nu au trecut acesti ani degeaba ,ca nu am facut niciodata nimanui rau si ca dupa puterile mele am adus un zambet pe fata si in sufletul celor care m-au cunoscut.
miercuri, 13 iunie 2012
duminică, 10 iunie 2012
Se scutura norii...
Norii, chemați din depărtare
au acoperit înălțimea albastră,
nu se mai vede în zare
decât cenușiul
care amenință cu ploaie.
Vântul, amestecă cu putere
aer, frunze și praf
și -mprăștie durere
printre florile din parc.
Din înalt încep să cadă
picături de ploaie reci,
care, rup ce-ntâlnesc în cădere
și se-mpăștie pe poteci.
Dintr-odată norii scutură amarul
în șuvoaie care curg ca un izvor,
iar depărtarea dispare
înghițită de mulțimea norilor.
Se scutur cu zgomot și ploaie
norii , adunați de destin
iar apa care cuge-n șuvoaie
spăla durere și chin.
au acoperit înălțimea albastră,
nu se mai vede în zare
decât cenușiul
care amenință cu ploaie.
Vântul, amestecă cu putere
aer, frunze și praf
și -mprăștie durere
printre florile din parc.
Din înalt încep să cadă
picături de ploaie reci,
care, rup ce-ntâlnesc în cădere
și se-mpăștie pe poteci.
Dintr-odată norii scutură amarul
în șuvoaie care curg ca un izvor,
iar depărtarea dispare
înghițită de mulțimea norilor.
Se scutur cu zgomot și ploaie
norii , adunați de destin
iar apa care cuge-n șuvoaie
spăla durere și chin.
sâmbătă, 9 iunie 2012
Risipit de clipe ....
Un timp adoarme depărtarea,
liniștea se culcă printre zări,
gândul nu se mișcă, iar uitarea
se furișează -ntre tăceri.
Poate un vis uitat de seară
să spargă liniștea din clipe
și de atâta zgomot, iară
povestea să se-nfiripe.
Dar e liniște din nou în zare
chiar și timpul pare adormit,
risipită de clipe, iubirea
își caută sufletul răvășit.
Ai fost o dulce adiere
am fost poate o boare de vânt,
ne-am risipit în tăcere
ne-am pierdut în nespusul cuvânt.
liniștea se culcă printre zări,
gândul nu se mișcă, iar uitarea
se furișează -ntre tăceri.
Poate un vis uitat de seară
să spargă liniștea din clipe
și de atâta zgomot, iară
povestea să se-nfiripe.
Dar e liniște din nou în zare
chiar și timpul pare adormit,
risipită de clipe, iubirea
își caută sufletul răvășit.
Ai fost o dulce adiere
am fost poate o boare de vânt,
ne-am risipit în tăcere
ne-am pierdut în nespusul cuvânt.
Trepte de-ntuneric...
Trepte de-ntuneric
drum spre nesfarsit,
sau poat-un vis feeric
de realitate depasit.
Lumina se ascunde
si-n calea nesfarsita,
intunericul desprinde
clipa de iubire dezgolita.
Astept printre cuvinte
s-aud ce nu s-a spus,
dar din gesturi marunte
gandul imi -e rapus.
Fara sa vreau cladesc
trepte de-ntuneric,
si gandu-mi irosesc
pe-un car alegoric.
drum spre nesfarsit,
sau poat-un vis feeric
de realitate depasit.
Lumina se ascunde
si-n calea nesfarsita,
intunericul desprinde
clipa de iubire dezgolita.
Astept printre cuvinte
s-aud ce nu s-a spus,
dar din gesturi marunte
gandul imi -e rapus.
Fara sa vreau cladesc
trepte de-ntuneric,
si gandu-mi irosesc
pe-un car alegoric.
luni, 4 iunie 2012
Chemări...
Se-mprăstie dorul în seri cu lună
când stele-mi șoptesc noapte bună,
iar zarea ascunde -n neguri uitate
cuvintele spuse în miez de noapte.
Gânduri se-mpăstie la chemare
printre codrii adormiți de izvoare,
care -n curgearea suavă și lină
poartă spre-nalt iubirea divină.
În noaptea vrăjită de lumini și tăceri
când visele duc gândiri spre nicăieri
s-aud chemări de iubire car-adună
sufletele pereche sub clar de lună.
când stele-mi șoptesc noapte bună,
iar zarea ascunde -n neguri uitate
cuvintele spuse în miez de noapte.
Gânduri se-mpăstie la chemare
printre codrii adormiți de izvoare,
care -n curgearea suavă și lină
poartă spre-nalt iubirea divină.
În noaptea vrăjită de lumini și tăceri
când visele duc gândiri spre nicăieri
s-aud chemări de iubire car-adună
sufletele pereche sub clar de lună.
luni, 28 mai 2012
Nimic
Nimic nu luăm cu noi
când plecăm spre neștiute zări,
chemați de misterioase unde
ne risipim spre alte depărtări.
Rămân aici mângâieri de clipe
și dragostea risipită-n picături
de ploaia care răcoar-aduce
și viață pentru pomi și flori.
Rămâne aici frumusețea zilei
împrăștiată-n soarele din zori
și sărutul din roua dimineții
dăruit de înalte depărtări.
Și visele rămân, răvășite de tăcere
alături de sentimente ș-amintiri,
noi vom mai dăinui poate o vreme
în sufletele încărcate de iubiri,
ș-apoi învăluiți de uitare
nu vom mai fi nimic...
când plecăm spre neștiute zări,
chemați de misterioase unde
ne risipim spre alte depărtări.
Rămân aici mângâieri de clipe
și dragostea risipită-n picături
de ploaia care răcoar-aduce
și viață pentru pomi și flori.
Rămâne aici frumusețea zilei
împrăștiată-n soarele din zori
și sărutul din roua dimineții
dăruit de înalte depărtări.
Și visele rămân, răvășite de tăcere
alături de sentimente ș-amintiri,
noi vom mai dăinui poate o vreme
în sufletele încărcate de iubiri,
ș-apoi învăluiți de uitare
nu vom mai fi nimic...
joi, 24 mai 2012
Definiții ?
Definiții ?
Alergăm sau timpul ne alergă
să punem logică în toate,
ne-mpidicăm de o mulțime de fapte
când
delimităm sensul existenței
noastre
ș-atunci definim trecerea prin lume,
prin fapte
bune, sau mai puțin bune.
Dar cum
să definim iubirea
când în urma ei curg lacrimi
și
uitarea înseamnă patimi,
în sufletul rănit d-atâtea amintiri,
iar emoțiile
durere aduc în suflet,
când pașii plâng
pe- al nostru umblet?
Cum ai putea
defini durerea
când fratele pe care l-au crescut
acum mare și
om de vază , priceput
spatele-ți
întoarce și ură-ți poartă
că tu ești
neînsemnat și ar fi mai bine
dacă n-ar mai fi frate cu tine?
Și
fericirea ai putea s-o definești
când
mereu îngândurart și
trist tu ești
ai putea în puține
cuvinte să povestești
cum poți
fi fericit fără să iubești,
când și
mângâierea aerului doare
cum poți
defini existența trecătoare?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)