miercuri, 13 iunie 2012

Vara

 Raze de soare 
 ard  de nerăbdare
 să vadă toate florile-nflorite,
 iar picături de rouă
 umezesc în taină
 ochii petalelor
 deschiși spre zare.
 
 Din loc în loc răsare
 cât-un gând de mare
 și vise zboară
 la nisipul  fierbinte
 și la apa albastră
 care mângâie
 imaginația noastră.
 
 În aer plutește
 miros de fân cosit,
 iar din înalt  vântul
 mai trimite cât-o adiere,  
 către pământul uscat
 încălzit de soare
 și de vara arzătoare.
 
 
 
 

duminică, 10 iunie 2012

Se scutura norii...



Norii, chemați din depărtare
au acoperit înălțimea albastră,
nu se mai vede în zare
decât cenușiul
care amenință cu ploaie.
Vântul, amestecă cu putere
aer, frunze și praf
și -mprăștie durere
printre florile din parc.
Din înalt încep să cadă
picături de ploaie reci,
care, rup ce-ntâlnesc în cădere
și se-mpăștie pe poteci.
Dintr-odată norii scutură amarul
în șuvoaie care curg ca un izvor,
iar depărtarea dispare
înghițită de mulțimea norilor.
Se scutur cu zgomot și ploaie
norii , adunați de destin
iar apa care cuge-n șuvoaie
spăla durere și chin.

sâmbătă, 9 iunie 2012

Risipit de clipe ....

Un timp adoarme depărtarea,
 liniștea se culcă printre zări,
 gândul nu se mișcă, iar uitarea
 se  furișează -ntre   tăceri.
 
 Poate un  vis uitat de seară 
 să spargă liniștea  din clipe
 și de atâta zgomot,  iară
 povestea să se-nfiripe.
 
 Dar e liniște din nou în zare
 chiar și timpul pare adormit,
 risipită de clipe, iubirea
 își caută  sufletul răvășit.
 
 Ai fost o dulce adiere  
 am fost poate o boare de vânt,
 ne-am risipit  în  tăcere
 ne-am pierdut  în nespusul cuvânt.
 
  
 
  

Trepte de-ntuneric...

Trepte de-ntuneric
drum spre nesfarsit,
sau poat-un vis feeric
de realitate depasit.

Lumina se ascunde
si-n calea nesfarsita,
intunericul desprinde
clipa de iubire dezgolita.

Astept printre cuvinte
s-aud ce nu s-a spus,
dar din gesturi marunte
gandul  imi -e rapus.

Fara sa vreau cladesc
trepte de-ntuneric,
si gandu-mi irosesc
pe-un car alegoric.

luni, 4 iunie 2012

Chemări...

Se-mprăstie dorul în seri cu lună
 când  stele-mi șoptesc  noapte bună,
 iar zarea ascunde -n neguri uitate
 cuvintele spuse în miez de noapte.
 
 Gânduri se-mpăstie la chemare
 printre codrii adormiți de izvoare,
 care -n curgearea suavă și lină
 poartă spre-nalt iubirea   divină.
 
 În noaptea  vrăjită  de lumini și tăceri
 când visele  duc gândiri spre nicăieri
 s-aud chemări  de iubire  car-adună  
 sufletele  pereche  sub clar de lună. 

luni, 28 mai 2012

Nimic

 Nimic nu luăm cu noi
 când plecăm spre neștiute zări,
 chemați de misterioase unde
 ne risipim spre alte depărtări.
 
 Rămân aici mângâieri de clipe
 și dragostea risipită-n picături
 de ploaia care răcoar-aduce
 și viață pentru pomi și flori.
 
 Rămâne aici  frumusețea zilei 
 împrăștiată-n soarele din zori
 și sărutul din roua dimineții
 dăruit de  înalte depărtări.
 
 Și visele rămân,  răvășite de tăcere
 alături de sentimente ș-amintiri,
 noi vom mai dăinui poate o vreme
 în sufletele   încărcate de iubiri,
 ș-apoi  învăluiți de uitare
 nu vom mai fi nimic...

joi, 24 mai 2012

Definiții ?


Definiții ?




Alergăm sau timpul ne alergă
 să punem logică în toate,
 ne-mpidicăm de o mulțime de fapte 
 când  delimităm sensul existenței noastre
 ș-atunci  definim trecerea prin lume, 
 prin fapte  bune, sau mai puțin bune.
 
 Dar  cum să definim iubirea
 când în urma ei  curg lacrimi
 și uitarea înseamnă patimi,
 în sufletul rănit d-atâtea  amintiri,
 iar emoțiile durere aduc în suflet,
 când pașii  plâng  pe- al nostru umblet?
   
 Cum ai putea  defini durerea
 când fratele pe care l-au crescut
 acum mare și om  de vază , priceput 
 spatele-ți întoarce și ură-ți poartă
 că tu ești neînsemnat și ar fi mai bine
 dacă n-ar mai fi frate  cu tine?
 
 Și fericirea ai putea s-o definești
 când   mereu   îngândurart și  trist tu ești
 ai putea în  puține cuvinte  să povestești
 cum poți fi fericit fără să iubești,
 când și mângâierea aerului   doare
 cum poți defini  existența trecătoare?