Sărutul timpului...

Fereşte-te,
amintirea trezită surâde uşor
pe margini de gând plutesc chemări
timpul trece printre noi, nevăzut
tipărindu-şi nemurirea cu-n sărut...
Chipul se-ncreteste la atingerea clipei
şi ochii nu văd zbaterea de vise
care s-adoarmă gândurile-n zori
sau să zboare spre neştiute depărtări..

Sărutul timpului
ucide vise în nopţile fără somn,
albeşte tâmplele atunci când vrei să zbori,
aduce uitarea printre gânduri răsfirate
şi cu fiecare clipă te aduce mai aproape de moarte...

Fereşte-te...

Ieri şi mâine...

Undeva, la un capăt uitat de lume
ziua de ieri vorbeşte cu ziua de mâine:
-Eşti tristă şi lipsită de vlagă !
rosteşte mâine voioasă
ai honarit prin lume de pomană
nimic nu s-a ales din tine
ai spulberat speranţe şi vise
te-ai risipit pe drumuri închise.
-Te-nşeli copilă! răspunde ieri
drumul meu a fost plin de mister
am înfăptuit lucruri măreţe
soarele mi-a dat bineţe,
iar trecerea mea a fost însemnată
pentru mulţi copii a fosit
prima lor zi din viaţă...
Aşa că ai grijă şi tu cum treci
fără de veste devii ca şi mine
ratând şansa de a mai fi mâine...

Iluzii...

M-am înconjurat cu iluziile aduse de vânt,
m-am risipit făcându-mi din cuvinte legământ
şi din fraze adunate castele am ridicat,
dar s-au sfărâmat imprastiinu-se la primul oftat.

Am luat totul de la început, fără să mă gândesc
că visele sunt doar gânduri care se risipesc,
am clădit iar şi iar mânată mereu de acelas vis
citadele risipite de realitate în abis...

Anii au stârns toate iluziile în buchet
speranţele adunte-s acum intr-un regret.
doar visele mai freamătă, iar odată cu zorii
dispar in infinitul albastru al depărtării ...

Iubire si vraja

Un cântec s-aude discret parcă
ş-un vis ar vrea să se nască.
inima-mi tresaltă în piept
dar o voce-mi strigă -e târziu,
iubirea şi vraja fac sufletul pustiu...

N-ascult îndemnul şi las speranţele
să zboare în ritmuri vrăjite de stele,
noaptea-şi împleteşte din fum coroană
risipind ceaţa printre trăirile mele
şi vocea-mi răsună -iar doruri grele...

S-ascult şi să m-ascund printre gânduri
să mă pierd între nescrise rânduri
sau, să las visele să zboare-n depărtare
în ritmul melodiilor purtate de vânturi
să plutesc printr-al stelelor frânturi..

Vocea mă-ndeamnă să fug de vraja iubirii
să nu mă las ademenită de iluzia fericirii,
totul este trecător în viaţă şi dispare
cum se risipeşte roua la căldura dimineţii
când soarele alungă valurile cenuşii ale nopţii.

Stele uitate...

Se pierd uşor în noapte
stelele de toţi uitate,
nu e nimeni să le privească
de ele să-şi amintescă
şi-n noaptea târzie
se sting precum o flacără pustie...

Au privit indelund depărtarea
nu se uita la ele nici marea.
iar în linistrea sidefată
zarea nu-i de nimeni observată,
aşa c-au hotărât să dispară
de pe cer şi să s-ascundă-n uitare.

Stele uitate se pierd murmurând,
se sting neştiute plângând
şi pe bolta încărcată de lumină
nu se mai ştie c-au fost flacără plină,
alte stele strălucesc acum pe boltă
şi fac cerul să pară o torţă...

Clipe ...

Simţi apriga zbatere a clipelor de dor
când nu vor să s-adune-n secunde
şi vrăjite de-al timpului înalt zbor
vor zarea infinită să colinde?

În zadar se zbat printre raze de soare
înfruntând albastrul infinit al zării,
sau s-ascund printre valuri de mare,
secundele trec, ş-adună clipele durerii...

Mângâiat de a timpului chemare
uiţi că viaţa uşor se risipeşte,
aştepţi a viselor sublimă întrupare
şi te trezeşti ajuns la bătrâneţe.

Iluzii ascunse-n picături de vrajă
ameţesc gânduri să pornească-n zbor.
timpul spulberă a clipelor mreajă
şi te pierzi în căutarea eternului dor...

O clipă -n picătura de infinit
atât e zborul nostru-n imensa zare,
până să aflăm, în neant ne-am risipit
in speranţa unui nou răsărit de soare ...

Fantezii de cuvinte

Înfăşurată-n cuvinte
ascund goliciunea clipei,
timpul se furişează cuminte
sorbind fantezia ursitei
şi din falduri de silabe pocite
răsar iluzii închinate ispitei...

Literele s-ascund speriate,
nu vor s-audă melodia
pe care cuvinte-ntortochiate
o fredonează risipind ideia,
că pentru trădarea din cuvinte
ele, literele poartă toată vina...

Tăcerea cuprinde pentr-o clipă totul
nici o silabă nu mai are tăria
să se avânte înfruntând potopul.
rămâne singură curajoasă, hârtia
care poartă cu fală înscrisul,
cuvântul scris duce măreţia...

Popas de gand...

Printre secunde, ganduri
si printre ganduri, cuvinte,
de ai timp sa le asculti
mereu sa-ti aduci aminte,
suntem doar o picatura de infinit
cautarea eternului zenit...

Jocul...cu viaţa

Jocul...cu viaţa



Viaţa
se joacă cu noi,
ne trimite-n vise cărări
gânduri poartă spre zări
iar noi...
ne pierdem în căutări...

Fermecaţi
pornim pe neştiute poteci
Dumnezeu ajută pe unde treci
şi netezeşte aspre stânci
de ştii
curat să petreci

Viaţa...
e însă-şi, e un joc
perfid, unde nu e noroc
pe care de vrei sau nu vrei
îl joci...
chiar fără temei...

Iar noi
uităm că-i un joc
ameţiţi şi purtaţi de val
ne avântăm în larg
fără cârmă
cu corabia fără catarg...

Cotidian

Trec zilele uşor
şi cu ele cât-un nor,
azi aflii că la stat
concedieri s-au anunţat,
a-au scumpit gazele
şi cu ele toate cele,
viaţa este tot mai grea
lumea şi ea-i tot mai rea.


Peste toate ce să vezi
bacalaureatu-i cu corvezi,
rezultatele s-au afişat
mulţi candidaţi au picat
vinovaţii unde-s oare
de nu răspund la întrebare,
s-a întărit disciplina
şi ea poartă toată vina.

Nu-s elevii vinovaţi
că n-au fost îndrumaţi
să vină zilnic la şcoală,
a fost profa mototoală
că i-a trecut pe toţi
pe chiulangii şi hoţi
nu pe note şi cultură
doar pe bani fără măsură.

Lăsând glumă la o parte
noi car-avem un pic de carte,
vinovaţi suntem cu toţi
c-ascultăm şi stăm la porţi
nu zicem nimic din gură
nu luăm nici o măsură,
copii nu mai învaţă
şcoala a devenit o piaţă.

Democraţia prost înţeleasă
şi libertatea greşit aleasă
au făcut regulile inutile
valorile reale puerile,
iar politicul în fine
face legea cum se cuvine
nu cu dreptate şi măsură
ci cu bani şi dat din gură.