Ascult cum noaptea suflă-n felinare
cu zgomote ciudate de stricate fiare
şi-n valuri de ceaţă ascunde lumina
până dimineaţă când fuge ca nebuna.
Chemaţi de a vântului aprigă suflare
norii acoperă lumina din zare,
printre falduri cu-ntuneric pudrate
noaptea-şi plimbă cosiţele răsfirate.
Aş vrea şi eu să pot ascunde gânduri
să mă pot pierde printre uitate rânduri,
umbra nopţii să mă prindă-ntre neguri
să rămân acolo pentru alte vremuri.
Dar nopţile pier şi cu ele trece viaţa
visele se spulberă până dimineaţa,
şi din ascunse unghere de noapte uitate
răsare lumina şi uităm de toate...
