Intre file de carte...

 Mi-am pus   sufletul
 între file de carte
 rânduri de vise
 și gânduri adunate
 să se odihneasaca
 printre  literele toate...
 
 Și speranțe -am pus
 între cuvînt- adunate
 pe rând  am desfăcut
 gânduri  înaripate
 și  le-am așezat
 între file de carte...
 
 În clipe de răgaz
 când vei citi 
 printre cuvinte,
 ai să găsești risipite
 gânduri, vise și  speranțe
 toate adunate
 între file de carte...
 
 

Imi este dor....

Îmi  tare este dor  
de locul unde m-am născut  
de casa dintre pomi-n floare,
cât timp d-atuncea a trecut,
câmpul plin de lăcrămioare
și mirosul acela plăcut
de cozonaci rumeni  la culoare,
mi-e dor de locul und-am crescut....
 
Cărarea  care ducea la lac  
și mă-mbia cu miros de toporași,.  
 primăvara  câmpul prindea culoare
 și  desena  zarea  cu  nori  uriași ,
 iar dealul  de-mbrăca în racoare
 în fiecare dimineață   aceeași...
 
 Astăzi  nimic nu mai este la fel  
 pământul nu mă mai cunoaște,
 sunt un străin  uitat printre vise
 pe care timpul  îl gonește,
 nici trandafirii nu mă mai știu
 nimeni nu mă mai iubește...
 
 Sunt un venetic  pe câmpuri străine
  ș-un străin acolo  unde m-am născut
  pierdut printre gânduri   anume,  
 uitat de cei  cu care am crescut
  în zadar chem amintiri , timpuri trecute  
 rămân străin  unde m-am născut
 și mor  venetic printre vise pierdute....
 
  
 
  
 
  
 
  
 
  
 
  

Nebunul

Îi  privești  și nu-nțelegi
 ce s-a întâmplat ,
 cum de privirea-i străină  
 și sufletu-i   mutilat.
 
 Cu  ochii triști 
 privește-n depărtare  
 sunt goi  pe dinăuntru
  și nu-i nimic în zare.
 
 Se-nfurie d-odată 
 și zgomote ciudate  
 învăluie tăcerea,
 doar silabe nearticulate.
 
 Se trântește la pământ  
 țipă -n disperare,
 apoi se liniștește iar  
 ce se-ntâmplă oare?
 
 Te prineste îndelung
 dar nu te vede  
 îi vorbești  cu răbdare
 dar nimic nu crede,
 
 S-ascunde , fuge  
 refugiat în lumea lui
 în zadar vrei să-l trezești  
 asta-i soarta  nubunului

Nu râde

Nu râde când vezi durerea
 cum  rupe bucăți  de suflet
 și le-mprastie pe jos,
 roagă-te  la Domnul
 iartare să obțină
 nfericitul păcătos...
 
 Când lacrimi se adună
 pe chipuri necăjite
 nu râde , înalț-o rugăciune
 Domnul să ajute
 și păcatele să ierte
 că-s multe  neștiute.
 
 Și când nori negrii s-abat
 pe câmpuri nesfârșite
 iar vântul aduce din înalt
 furtuni nebănuite,
 nu râde , e păcat
 când poți s-ajuți
 doar  înalțând o rugăciune
  pentru cinstirea Sfintei Cruci.
 
 

Constatare

 Pictăm iluzii
 în nuanțe de violet,
 care se pierd
 când lumina de la soare
 le mângâie discret....
 
 Căutăm vise
 pierdute-n nopți
 de nesomn,
 și le colorăm
 când copii adorm...
 
 Doar la sfârșit
 când adunăm
 iluzii și vise
 constatăm,
 că ne-am pierdut
 printre gânduri fugare
 ș-am risipit
 culorile dăruite de soare.... 

Aduceri aminte...

 Cu raze blânde se-nfioară
 trecute duminici , când vin
 și poartă cu ele când zboră
 regrete..și vorbe d-alint...
 
 Au trecut...  ș-aduceri aminte
 primăveri poartă pe umeri,
 și din  atâtea    legăminte
 rămâne un vis  ...împlinit sau nu...
 
 Am fost  un mănunchi de vise
  transformat  în  amintiri,
 ș-atâtea clipe de soartă scrise  
 au plecat  spre nicăieri...
 
 Doar  fugare aduceri aminte 
 mai trezesc un zâmbet fugar,  
 și din lumea nescriselor cuvinte
 cât-un gând  nu-mi dă pace iar...
 
 

Singuratatea noptii...

 Din înalt  ușor coboară
  petale de-ntuneric
  ș-acoperă spre seară
  spectacolul  feeric.
   
  Luminile s-ascund
  iar cerul plin de stele
  e acoperit  profund
  de ceața în inele.
 
 E liniște  în noapte,
  și  totul -i acum pustiu
  nici vântul nu mai bate
  pe unde-i ascuns nu știu!
 
 Noaptea tristă și singură
  agale-și poartă pașii reci,
  vise uitate scutură 
  pe neumblatele poteci.
   
  Nu-i nimeni s-i asculte
  cântecul de durere,
  printre tăcerile multe
  cum poate să mai spere?
 
 Doar când vine dimineața
  zorii  negura s- alunge,
  cu rouă  să spele fața
  zilei când la noi ajunge.

Martie

 E martie 
  și de sub scoarța înghețată
 de zăpadă  
 ies afară să vadă  
 dac-a venit primăvara  
 mestecenii...
 
 Și-au scos nasuri lungi
 și roșii de muguri
 care atârnă ca niște ciucuri
 pe brațele despletite
 de iarna  haină
 care vrea pentru ea să țină
 razele de soare
 pierdute în a gerului răcoare.
 
 E martie 
 și printre pâlcuri de zăpadă
 ochi de ghiocei
  își deschid pleoapele
 în căutarea primăverii...

1 Martie

Am vrut azi
un ghiocel
si m-am intrebat
Doamne
m-ai uitat?
dar oglinda
mi-a aratat
timple inflorite
s-am inteles
cand nu pot inflori
pe  pamanat
florile iti incarca
chipul
 si  suflertul...