luni, 29 august 2011

Dureri...

Mă dor
cuvintele nerostite,
adunate-n suflet
alături de vise
şi gândurile mă dor
când vin nechemate
şi mă-mbracă-n iluzii
de vânt spulberate...

Tăcerile mă dor
când ascunse-n clipe
învăluie depărtarea
în liniştea fricii
şi sperie somnul
din fiecare noapte,
lăsând durerea
stăpână peste toate...

marți, 23 august 2011

Acasa

Risipite gânduri pustiind tăcerea
sfarmă-n picături toată durerea,
mă-ntorc acolo unde m-am născut
şi mângâiată de vise am crescut.

Mă-ntâmpină dealul cu livada de meri
şi zarea senină pierdută-n depărtări,
trandafirii încărcaţi de flori parfumate.
lângă teiul cu frunzele aplecate.

Gândurile mele au străbătut zarea
şi cu dor au înfiorat depărtarea,
printre dealurile de timp răvăşite
îmi caut imaginile pierdute.

Dar nimic nu mai este că-n amintiri
s-au risipit urmele primelor iubiri,
copacii au îmbătrânit şi mor pe rând
semn că şi mie-mi vine rândul curând...

joi, 11 august 2011

Melodie de dans

E rece noaptea printre gânduri
şi stelele-s adormite toate,
încerc s-adun uitate rânduri
risipite de vise-ndepartate.

Trăiri de-o clipă înfioară
sentimente de mult uitate,
şi-n liniştea care-nfăşoară
un cântec zarea străbate.

O simplă melodie încălzeşte
gânduri care pornesc la dans,
muzică suavă le-nsoteste
într-un continuu balans.

Tristeţea dintr-odată dispare
şi-n noaptea rece de toamnă
speranţa uşor reapare
încălzită de-o melodie de dans.

Iubirea , trezită de dor
printre gânduri zboară,
încălzită de ritmul ameţitor
către suflete pereche coboară.

Timpul

Timpul aşează-n clepsidră
clipele, una câte una,
şi cu abilităţi de salamandră
îşi ascunde trecerea difuză.

Misterios, nevăzut de nimeni
te-ntrebi oare există?
dar când priveşti la oameni
simţi cum din chipuri muşcă .

În trecerea spre neştiuta zare
cum să-i incetineşti zborul,
iar din calea-i necruţătoare,
poţi să -ţi fereşti viitorul?

Îl simţi cum s-aşează pe umeri
şi-ţi cere să-l porţi în spate,
risipind mulţime de gânduri,
doar îi eşti dator până la moarte

sâmbătă, 6 august 2011

Lacrimi de cer

Umeri de uriaşi
sprijină cerul supărat,
iar vântul poartă agale
pe-nălţimi golaşe
doar lacrimi şi oftat...
Suspine adânci
luminează sacadat
şi zgomote îndelungi
înspăimântă orizontul inegurat.
Dintr-odată, lacrimi mari
lncep să se prelingă
pe obrazul de nori
şi curg înspumate
risipind petale de flori.
Plouă sau lacrimi de cer
învăluie dureri adunate-n mister?