marți, 28 iunie 2011

Dragostea, sublimă cunună...

Iubire,
poartă petalele de flori
şi lacrimi
risipeşte roua-n zori,
cuvinte
străbat margini de univers
în căutarea
sentimentelor ascunse-n vers...

Simţi,
mângâierile clipelor când trec
sărută
gândurile când cu mine se-ntrec,
aripi
de vis le poartă printre zări
spre tine
când nu-mi răspunzi la chemări...

Timpul
îşi poartă paşii-n ritm sacadat
alunecă
şi fără să ştii viaţa ţi-a brodat
semnele
deşi târziu intodeauna apar
desenate
parcă mereu cu acelas tipar...

Lasă
gândurile cu ferestrele deschise
în suflet
să pătrundă miile de vise,
în zbor
să plecăm împreună,
purtaţi
de a dragostei sublimă cunună...

luni, 13 iunie 2011

Gând şi cuvânt

Pe lespezi de piatră
bătătorite de vânt,
se rostogolesc de-a valma
gând şi cuvânt.

Măsuri nevăzute
a unui ritm sacadat,
de timp percepute
bat neîncetat.

Şi clipele trec
mângâind tăcerea,
nimic nu rămâne
nici măcar adierea.

Pe laspezi de piatră
mărturii peste timp,
doar urme adânci
ale unui trecut anotimp

Gând şi cuvânt
oglindă de suflet,
poatra pe pământ
al nostru umblet.

vineri, 3 iunie 2011

Pescăruşi...

Cu aripile larg deschise
şi ochii care privesc înaltul,
plutesc pe-ntinderea albstra
de-a lungul şi de-a latul.

Poartă străluciri de soare
pe aripile de lumină
iar cântecul aprinde-n zare
mulţumirea gândului deplină.

Şi marea le răspunde-ntruna
cu dans de valuri înspumate,
la cântecul pe care luna
îl poartă până-n miez de noapte.

Dorinţa lor de libertate
le călăuzeşte zborul spre înalt,
iar marea cu ale ei ape vrăjite
cheamă pescăruşii iar la mal.

Umbre

Petale de-ntuneric împrăştie zarea
şi printre ele gânduri răvăşite
s-ascund, când vine înserarea,
în aşteptarea viselor împlinite.

Voaluri sidefii s-aştern uşor
peste privirea care caută lumina,
umbre se strecoară-ncetişor
pitindu-se de razele de lună plină.

Şi când întunericul tăcut cuprinde
zările pierdute pe a timpului aripă ,
umbrele-şi încep zborul care desprinde
realitatea de fantasmele ce se-nfiripă.

Umbre cu ciudate-nfatişări şi forme
plutesc între lumină şi-ntuneric,
parc-ar fi monştrii uitaţi de lume
sculaţi dintr-un tărâm de vis feereic.

Dar cand zorii deschid pleoape de lumina
umbrele se pierd in faramele de ceata,
iar zarea freamata de soare plina
si vesela in fiecare dimineata.