Dac-ar fi s-o mai iau o dată de la-nceput,
Să pot aprinde flacăra ce-mi pâlpâie la tâmple,
În întuneric să strălucească gândul neştiut
Şi iubirea să-nflorească-n gesturile simple,
Atunci în suflet tristeţea n-ar mai fi-ncăput
Şi ce am trăit n-ar trebui să se mai întâmple...
Poate, dacă s-ar întâmpla să mă mai nasc o dată
Toate visele care acum se-mprastie-n zori,
Ar prinde aripi s-ar zbura în lumea toată
Sau poate rădăcini ar prinde în sufletele de flori,
Dimineaţa petale să deschidă dintr-odată
Şi să sărute cerul albastru fără pic de nori.
Dar, la lumina stelelor de vise răvăşite
Gândul zboară nestingherit printre vagi iluzii,
Iar soarta care hotărăşte şi căile greşite
Lasă uneori loc la interpretări şi la confuzii,
Şi poate dacă semnele ar putea fi desluşite
N-am mai spera la şanse şi la noi ocazii...
vineri, 21 ianuarie 2011
joi, 13 ianuarie 2011
Am avut un vis...
Am avut un vis
ascuns între genele nopţii,
mă alinta
când mă loveau degetele sorţii,
îmi vorbea
şi nu-mi cerea explicaţii
când tăcerea
cuprindea gândurile cu emoţii...
Dar ...a plecat
alungat de strigătul zorilor,
s-a împrăştiat
în imensul nesfârşit al norilor,
şi-am rămas
singură, pradă întrebărilor...
ascuns între genele nopţii,
mă alinta
când mă loveau degetele sorţii,
îmi vorbea
şi nu-mi cerea explicaţii
când tăcerea
cuprindea gândurile cu emoţii...
Dar ...a plecat
alungat de strigătul zorilor,
s-a împrăştiat
în imensul nesfârşit al norilor,
şi-am rămas
singură, pradă întrebărilor...
luni, 10 ianuarie 2011
Ninge...
Coboară pe culmile reci şi-nzăpezite
o boare friguroasă, mirosind a munte,
ce poartă-n aer fiori din iernile trecute
când zăpezi înalte mă mângâiau pe frunte.
Mă văd alunecând printre nămeţii pufoşi,
de aerul rarefiat mă simt alintată,
când din cerul afundat în straturi de nori groşi,
cad în roiuri steluţe de zăpadă fermecată.
Ninge ca-n poveştile bătrânilor bunici
care-şi deapănă în nopţile de iarnă,
amintirile de cum ningea când erau mici,
când cu zăpadă cerul părea că toarnă.
o boare friguroasă, mirosind a munte,
ce poartă-n aer fiori din iernile trecute
când zăpezi înalte mă mângâiau pe frunte.
Mă văd alunecând printre nămeţii pufoşi,
de aerul rarefiat mă simt alintată,
când din cerul afundat în straturi de nori groşi,
cad în roiuri steluţe de zăpadă fermecată.
Ninge ca-n poveştile bătrânilor bunici
care-şi deapănă în nopţile de iarnă,
amintirile de cum ningea când erau mici,
când cu zăpadă cerul părea că toarnă.
De iarnă
De iarnă
Clopote de gheaţă s-aud în întuneric
zdobind între pereţi cristale de lumină,
printre stropi de apă ce strălucesc feeric
sunetele căpăta tonuri de violină.
Pe muzică aleasă de înălţimi celeste
fulgii fascinaţi, dansează-n ritm ameţitor,
urcă şi coboară fără să prinzi de veste
s-aseaz-apoi într-un nesfârşit covor.
Obrajii ard sărutaţi de-a iernii buze
iar vântul înteţeşte jocul cu steluţe
copacii se îmbracă în mantii fără frunze
care s-atern uşor pe firave crenguţe.
E albă toată zarea şi luminos e cerul
străluceşte valea de parcă-i o poveste,
în zadar încerci să descifrezi misterul
iarna a dăruit naturii frumuseţe.
zdobind între pereţi cristale de lumină,
printre stropi de apă ce strălucesc feeric
sunetele căpăta tonuri de violină.
Pe muzică aleasă de înălţimi celeste
fulgii fascinaţi, dansează-n ritm ameţitor,
urcă şi coboară fără să prinzi de veste
s-aseaz-apoi într-un nesfârşit covor.
Obrajii ard sărutaţi de-a iernii buze
iar vântul înteţeşte jocul cu steluţe
copacii se îmbracă în mantii fără frunze
care s-atern uşor pe firave crenguţe.
E albă toată zarea şi luminos e cerul
străluceşte valea de parcă-i o poveste,
în zadar încerci să descifrezi misterul
iarna a dăruit naturii frumuseţe.
luni, 3 ianuarie 2011
duminică, 9 ianuarie 2011
Peisaj de iarnă
Cad cuvintele rostogalindu-se sacadat
iar gândurile tresar parcă din somn trezite,
ascult vântul cum cântă ca un pian dezacordat,
când mângâie cu răceală crengile dezgolite .
Au îngheţat şi gândurile privind fereastra
acoperită cu flori opace de cristal,
albă e întinderea şi liniştea sinistră .
pare că-i aşezată pe un imens pedestal.
Adormite-s zările pline de lumină
şi sclipesc sărutând întinderea tăcută,
strălucitor de albă e valea şi divină
pare depărtarea, în a iernii ţinută.
iar gândurile tresar parcă din somn trezite,
ascult vântul cum cântă ca un pian dezacordat,
când mângâie cu răceală crengile dezgolite .
Au îngheţat şi gândurile privind fereastra
acoperită cu flori opace de cristal,
albă e întinderea şi liniştea sinistră .
pare că-i aşezată pe un imens pedestal.
Adormite-s zările pline de lumină
şi sclipesc sărutând întinderea tăcută,
strălucitor de albă e valea şi divină
pare depărtarea, în a iernii ţinută.
Lui EMINESCU
Au înflorit pe boltă gânduri şi stelele-s aprinse
din necuprinse-n vorbe gesturi, clădesc noian de vise,
pe lacul încărcat de nuferi, îngheţată-i astăzi zarea
iar din liniştea albastră izvorăşte doar uitarea.
Din înălţimea ta măiastră unde doar îngerii ajung
priveşti cu milă spre neputinţa noastră s-auzi cum plâng,
suflete încărcate de durere şi resemnare
şi te-ntrebi :-ce s-a-ntamplat cu tine proletare?
Acum vezi, din viitorul falnic care-l visai odată
cum praful s-a ales şi-nlacrimata-i zarea toată,
iar dragostea, mereu izvor de gingăşie şi blândeţe
se negociază-n colţ, de cei avuţi pe ani de tinereţe.
Ai adunat mărite Rege, la curtea-ţi de cuvinte
poeţi ce România nici nu-i mai poate ţine minte,
dar oare câţi vor dăinui peste a vremii uitare
şi vor ajunge măcar până la ale tale picioare?
Înlăcrimate gânduri spre tine cu evlavie trimit
luceafăr al poeziei,cu destin tragic, neîmplinit
ai lăsat urmaşilor nestemate ascunse-n cuvinte
ş-un nume spre aducere aminte :EMINESCU
din necuprinse-n vorbe gesturi, clădesc noian de vise,
pe lacul încărcat de nuferi, îngheţată-i astăzi zarea
iar din liniştea albastră izvorăşte doar uitarea.
Din înălţimea ta măiastră unde doar îngerii ajung
priveşti cu milă spre neputinţa noastră s-auzi cum plâng,
suflete încărcate de durere şi resemnare
şi te-ntrebi :-ce s-a-ntamplat cu tine proletare?
Acum vezi, din viitorul falnic care-l visai odată
cum praful s-a ales şi-nlacrimata-i zarea toată,
iar dragostea, mereu izvor de gingăşie şi blândeţe
se negociază-n colţ, de cei avuţi pe ani de tinereţe.
Ai adunat mărite Rege, la curtea-ţi de cuvinte
poeţi ce România nici nu-i mai poate ţine minte,
dar oare câţi vor dăinui peste a vremii uitare
şi vor ajunge măcar până la ale tale picioare?
Înlăcrimate gânduri spre tine cu evlavie trimit
luceafăr al poeziei,cu destin tragic, neîmplinit
ai lăsat urmaşilor nestemate ascunse-n cuvinte
ş-un nume spre aducere aminte :EMINESCU
vineri, 7 ianuarie 2011
Sunt...
Sunt...
Sunt...
o umbră
de soare dată,
o adiere
de vânt purtată,
un gând
ce uşor trece,
sau poate
o iluzie rece...
Sunt...
o clipa
nevăzută
ce s-a risipit
ca o nălucă,
şi-n zborul lin
neperceput
sunt sfârşitul
unui început...
Sunt ...
o petală
din imensa floare,
ce din dragoste
capătă culoare,
şi când iubirea
se risipeşte
sunt o floare
ce s-ofileşte...
Sunt...
o umbră
de soare dată,
o adiere
de vânt purtată,
un gând
ce uşor trece,
sau poate
o iluzie rece...
Sunt...
o clipa
nevăzută
ce s-a risipit
ca o nălucă,
şi-n zborul lin
neperceput
sunt sfârşitul
unui început...
Sunt ...
o petală
din imensa floare,
ce din dragoste
capătă culoare,
şi când iubirea
se risipeşte
sunt o floare
ce s-ofileşte...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)