Vara

 Raze de soare 
 ard  de nerăbdare
 să vadă toate florile-nflorite,
 iar picături de rouă
 umezesc în taină
 ochii petalelor
 deschiși spre zare.
 
 Din loc în loc răsare
 cât-un gând de mare
 și vise zboară
 la nisipul  fierbinte
 și la apa albastră
 care mângâie
 imaginația noastră.
 
 În aer plutește
 miros de fân cosit,
 iar din înalt  vântul
 mai trimite cât-o adiere,  
 către pământul uscat
 încălzit de soare
 și de vara arzătoare.
 
 
 
 

Se scutura norii...

Norii, chemați din depărtare
au acoperit înălțimea albastră,
nu se mai vede în zare
decât cenușiul
care amenință cu ploaie.
Vântul, amestecă cu putere
aer, frunze și praf
și -mprăștie durere
printre florile din parc.
Din înalt încep să cadă
picături de ploaie reci,
care, rup ce-ntâlnesc în cădere
și se-mpăștie pe poteci.
Dintr-odată norii scutură amarul
în șuvoaie care curg ca un izvor,
iar depărtarea dispare
înghițită de mulțimea norilor.
Se scutur cu zgomot și ploaie
norii , adunați de destin
iar apa care cuge-n șuvoaie
spăla durere și chin.

Risipit de clipe ....

Un timp adoarme depărtarea,
 liniștea se culcă printre zări,
 gândul nu se mișcă, iar uitarea
 se  furișează -ntre   tăceri.
 
 Poate un  vis uitat de seară 
 să spargă liniștea  din clipe
 și de atâta zgomot,  iară
 povestea să se-nfiripe.
 
 Dar e liniște din nou în zare
 chiar și timpul pare adormit,
 risipită de clipe, iubirea
 își caută  sufletul răvășit.
 
 Ai fost o dulce adiere  
 am fost poate o boare de vânt,
 ne-am risipit  în  tăcere
 ne-am pierdut  în nespusul cuvânt.
 
  
 
  

Trepte de-ntuneric...

Trepte de-ntuneric
drum spre nesfarsit,
sau poat-un vis feeric
de realitate depasit.

Lumina se ascunde
si-n calea nesfarsita,
intunericul desprinde
clipa de iubire dezgolita.

Astept printre cuvinte
s-aud ce nu s-a spus,
dar din gesturi marunte
gandul  imi -e rapus.

Fara sa vreau cladesc
trepte de-ntuneric,
si gandu-mi irosesc
pe-un car alegoric.

Chemări...

Se-mprăstie dorul în seri cu lună
 când  stele-mi șoptesc  noapte bună,
 iar zarea ascunde -n neguri uitate
 cuvintele spuse în miez de noapte.
 
 Gânduri se-mpăstie la chemare
 printre codrii adormiți de izvoare,
 care -n curgearea suavă și lină
 poartă spre-nalt iubirea   divină.
 
 În noaptea  vrăjită  de lumini și tăceri
 când visele  duc gândiri spre nicăieri
 s-aud chemări  de iubire  car-adună  
 sufletele  pereche  sub clar de lună.