Timpul

Timpul aşează-n clepsidră
clipele, una câte una,
şi cu abilităţi de salamandră
îşi ascunde trecerea difuză.

Misterios, nevăzut de nimeni
te-ntrebi oare există?
dar când priveşti la oameni
simţi cum din chipuri muşcă .

În trecerea spre neştiuta zare
cum să-i incetineşti zborul,
iar din calea-i necruţătoare,
poţi să -ţi fereşti viitorul?

Îl simţi cum s-aşează pe umeri
şi-ţi cere să-l porţi în spate,
risipind mulţime de gânduri,
doar îi eşti dator până la moarte