Degetele tale ştii
omoară vise când mângâii,
unul câte unul se destramă
la atingerea făcută-n în grabă
şi noaptea devine o aducere aminte
când mâinile întâlnesc jurămite...
Totul se-nvăluie-n uitare
se risipeste uşor şi moare
rămâne printre clipe tăcute,
mângâierea ta cu mişcări încete,
iar timpul se destramă când atingi
secundele, cu degetele lungi...
Aerul vibrația-şi schimbă
când mâna o porți că pe o frunză
sub adierea vântului fugar,
în căutarea neştiutului hotar
dintre vis şi realitate,
mângâierea le împrăştie pe toate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu