Nimic

 Nimic nu luăm cu noi
 când plecăm spre neștiute zări,
 chemați de misterioase unde
 ne risipim spre alte depărtări.
 
 Rămân aici mângâieri de clipe
 și dragostea risipită-n picături
 de ploaia care răcoar-aduce
 și viață pentru pomi și flori.
 
 Rămâne aici  frumusețea zilei 
 împrăștiată-n soarele din zori
 și sărutul din roua dimineții
 dăruit de  înalte depărtări.
 
 Și visele rămân,  răvășite de tăcere
 alături de sentimente ș-amintiri,
 noi vom mai dăinui poate o vreme
 în sufletele   încărcate de iubiri,
 ș-apoi  învăluiți de uitare
 nu vom mai fi nimic...

Definiții ?

Definiții ?

Alergăm sau timpul ne alergă

 să punem logică în toate,

 ne-mpidicăm de o mulțime de fapte 

 când  delimităm sensul existenței noastre

 ș-atunci  definim trecerea prin lume, 

 prin fapte  bune, sau mai puțin bune.

 

 Dar  cum să definim iubirea

 când în urma ei  curg lacrimi

 și uitarea înseamnă patimi,

 în sufletul rănit d-atâtea  amintiri,

 iar emoțiile durere aduc în suflet,

 când pașii  plâng  pe- al nostru umblet?

   

 Cum ai putea  defini durerea

 când fratele pe care l-au crescut

 acum mare și om  de vază , priceput 

 spatele-ți întoarce și ură-ți poartă

 că tu ești neînsemnat și ar fi mai bine

 dacă n-ar mai fi frate  cu tine?

 

 Și fericirea ai putea s-o definești

 când   mereu   îngândurart și  trist tu ești

 ai putea în  puține cuvinte  să povestești

 cum poți fi fericit fără să iubești,

 când și mângâierea aerului   doare

 cum poți defini  existența trecătoare?

 

Încă o zi…

  Încă  o zi…

 

 

 

 Pășesc greoi prin colbul

 cuvintelor sfărâmate,

 tăceri apasă gândurile

 și-n aer vântul

 spulberă ultimile petale

 ale florilor de ,,nu mă uita,,…

 

 Clipele grăbite

 împrăștie  în trecerea lor uitarea,

 dar  nu mă pot agăța 

 de nici un strop,

 îmi scăpa printre degete,

 și amintirile   învăluie iar

 

 Mai trece încă o zi…

Au inflorit castanii iar...

Au inflorit castanii iar….

Au inflorit castanii iar,

Candelabre de lumină,

Intr-un cadru princiar

De  liniste deplină.

Si aleea  parfumata

Cu  mister  invaluită,

Astazi pare fermecată

De castani  impodobită

Printer firele de iarbă

Gaze  privesc incantate,

Fiindca nu au alta treabă

La florile minunate.

Natura-n sarbatoare

Cheamă-n parcul inflorit

Cu parfum de flori in floare

Ne  urează  -bun venit!

Căutări

Căutări

 

 

 

 

 

 Când soarele  trimite   raze

 În universul  infnit

 Nu știe câte se vor pierde 

 Risipite în neant

 Și câte vor da viață

 Visului către inalt

 

 Căutăm o  viață-ntreagă

 Visele să le-mplinim

 Și ne risipim aevea

 Printre  fărâme de nimic

 Făr-a știi vre-odată   

 Când plecăm spre infinit

 

 Căutarea ni-e menirea

 Țelul nostru de a fi,

 Cum s-atingem  nemărginirea

 Dacă n-am căuta zi de zi

 Împlinirea  care o dă  fericirea

 Când    iubești și ești iubit…

 

Au înflorit cireșii?

Au înflorit  cireșii?

 

 

 

 Adieri-nmiresmate poartă zarea

 Și vântul  împrăștie-n depărtare ,

 Vestea că livada-i  înflorită  

 De  primăvară, cu bagheta ei vrăjită.

 

 Mă-ntreb   au înflorit cireșii oare?

 Și vântul  răspunde  așezând în palme

 Petale scuturate de cireși în floare,

 Semn al existenței  noastre trecătoare.

 

 Iar clipele  în trecerea  spre infinit

 Mângâie zarea încărcată  de lumină

 Și  răspund de frumusețe-nfiorate 

 -Au inflorit cireșii toți-n  astă-noapte!

 

 Vino să vezi buchetele  de floare

 Cum atârnă de crengile înmugurite 

 Împrăștiind  frumusețe și candoare,

 Printe suflete de vreme răvășite…

Flori de salcâm

Flori  de salcâm

 

 

 Au înflorit salcâmii și vrăjită-i zarea

 parfumată și senină-i depărtarea,

 îmbrăcată-n alb de ghirlande -nflorite

 binecuvântate de soare , strălucesc iubite…

 

 Fermecat vântul  , pletele nu-și mai dezmiardă

 de teamă ca mireasma vrăjită să  nu se piardă,

 iar norii stau ascunși  printre a timpului clipe

 nu vor din greșeală furtruna să –nfiripe…

 

 Când Dumnezeu a împrăștiat vrăjita licoare

 peste gingășia salcâmilor în floare,

 a strecurat și picături cu iubire pline

 in nectarul fermecat al florilor divine…

 

 Iar acum parfumul  împrăștiat   în zare 

 poară cu el miraculoasă licoare,

 iubirea mângâie gândurile răvășite

 s-aduce  pace-n sufletele  părăsite …

 

 

Străin

Străin

 

 

 

 Caut printre amintiri

 Imagini  de mine știute ,

 Locul unde m-am născut

 Ș-am crescut fără griji multe.

 

 Dealul pare mai mic

 Iar copacii au dispărut.,

 Totul îmi pare  străin

 Și totuși aici am crescut

 .

 Doi trandafiri din grădină

 Mă privesc  ciudat și cu milă  

 Mă cunoașteți? întreb  grăbită

 Ne confunzi, îmi răspund în silă!

 

 Străin, mă pierd printre cuvintre

 S-aștept să-mplinesc un destin,

 Trăiesc din aduceri aminte

 Străin unde m-am născut 

 și unde trăiesc -străin