Un timp adoarme depărtarea,
liniștea se culcă printre zări,
gândul nu se mișcă, iar uitarea
se furișează -ntre tăceri.
Poate un vis uitat de seară
să spargă liniștea din clipe
și de atâta zgomot, iară
povestea să se-nfiripe.
Dar e liniște din nou în zare
chiar și timpul pare adormit,
risipită de clipe, iubirea
își caută sufletul răvășit.
Ai fost o dulce adiere
am fost poate o boare de vânt,
ne-am risipit în tăcere
ne-am pierdut în nespusul cuvânt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu