Noapte de Crăciun

 Moş Crăciun  la noi soseşte
 încărcat de daruri de poveste,
 pentru copiii  mari  şi mici
 chiar  şi pentru   dragii bunici.
 
 Am fost cuminți ş-am ascultat 
 pe părinți nu i-am supărat ,
 bradul frumos l-am impogobit
 oare moşu-i obosit?
 
 Un cântecel i-am pregătit  
 să-l asculte liniştit,
 și multe poezii frumoase  
 pentru noaptea  de mătas

Întreb toamna

 Am sufletul plin de iubire  
 dar din ochi, lacrimi stau să cadă
 oare toamna mi-a dat în privire
 nostalgia  rece de zăpadă?
 
 Gândurile  privesc departe
 spre zările  uitate de lume,
 doar pe jos  zac împrăştiate
 vise risipite de vreme.
 
 Are rost printre frunze  rupte
 şi-ngalbenite de al toamnei har
 să caut visele  pierdute
 de timpul neobosit  hoinar?

Parcă bucăţi din sufletul meu
se desprind   şi   cad uneori.  
printre  frunzele răvăşite    
de vântul car-a suflat în zori.
 
 Aş întreba toamna de ştie
 cum în nopţile pline de ceată 
 risipeşte   melancolie
 de uitam de  flori si verdeata?

Sau poate asta ii e menirea
de milenii este mereu la fel,
doar noi  cautam cu privirea
si ne pierdem in regrete astfel.

Sau poate asta îi e menirea  
de milenii este mereu la fel,
doar noi  căutăm cu privirea  
şi ne pierdem în regrete astfel.
 
  

Adevărul unde-i?

Printre atatea lucruri relative
căutăm adevărul în cuvânt,
îmbrăcăm gândul cu adjective
şi-nfiripăm din vorbe legământ..

Dar  adevărul unde-i oare

cuvintele rostite-l desluşesc,
sau deseori  imboldul la chemare
te fac să spui oricum-,,eu te  iubesc,,?

In zarva cotidiană implicat
impulsionat  fel de fel de gânduri,
cu realitatea eşti amestecat
şi uiti de jurăminte printre rânduri.

Unde-i  adevărul  ascuns  oare
printre cuvintele  nerostite,
de teama   furtunilor  din zare
sau, între gânduri cuibărit cuminte.

Ne pierdem în discuţii  infernale
în căutarea  adevărului  ştiut,
cuvintele  îmbracă  lucruri  banale
doar inima sfinţeşt-un  început.

Sărut

Sărut  
 depărtarea
 şi-mi răspunde
 zarea,
 buzele moi
 ale înserării
 deschid
 misterele uitării
 şi amintiri
 dispărute
 mângâie
 visele-n noapte...
 
 Întunericul
 îmbracă-n umbre
 mângâieri
 de lumină
 şi stelele
 aprind
 în noapte
 flăcări
 de buze uitate,
 când obrazul
 simte căldura
 atingerii tale.
 
 Sărut ,
 miracol
 sau pedeapsă
 când  vraja   
uşor  se lasă
 şi de pe buze
 în suflet  pătrunde ,
 iar clipa 
 devine  infinită,
 îmbrăcată-n
 lumina divină
 a dragostei depline...
 
 

De toamnă

Se pregăteşte toamna
de intrarea triunfală,
îşi aranjează trena
de la rochia de gală.

A îmbrăcat pădurea
cu veşminte aurii,
iar livadă îmbie
cu aromate dulcegării.

În grădină înfloresc
crizanteme-n buchete,
parfumate zâmbesc
şi se-nclină cochete.

Încet toamna pătrunde
în cotloane neştiute,
unde mereu ascunde
culorile vrăjite.

Le împrăştie apoi
în îndepărtata zare,
care înfiorată
se-mbracă-n splendoare.

E frumoasă toamna
colorată şi zglobie,
împrăştie amintiri
trezeşte melancolie.

Oraşul meu

Oraşul meu
plini de amintiri
poartă pe alei
eternele iubiri.

Priveşte-l
mereu e-n sărbătoare
încărcat de flori
e plin de culoare.

Inima-i saltă
de multă bucurie
oraşul trăieşte
şi datorită ţie.

Trotuarele-s pline
de lume pestriţă,
plină de griji
şi uneori tristă.

Dar oraşul
tuturor zâmbeşte
îndemnându-i
să uite de tristeţe...

Iubire si durere

Durere poartă cuvintele
în drumul lor spre tăcere,
uşor amuţesc şi gândurile
când cerul cerne mistere.

Noaptea îmbracă cu umbre
lumina care pâlpâie uşor.
de teamă, visele sumbre
se risipesc într-un nor.

Doar noi căutăm uneori
şoaptele de vânt spulberate.
ne risipim ca roua-n zori
căutând vorbe fermecate.

Dar iubirea-i pretutindeni
ascunsă-n lucruri mărunte.
mângâie gânduri şi oameni
care uită să se sărute.

Atunci când şi vântul adoarme
vrăjit d-al dragostei fior,
clipele împrăştie în palme
stropi din licoarea zeilor.

Iubire au cuvintele-n zbor
şi mângâie cu ea tăcerea,
ascultă glasul plin de dor
şi-neacă cu iubire durerea.