Durere poartă cuvintele
în drumul lor spre tăcere,
uşor amuţesc şi gândurile
când cerul cerne mistere.
Noaptea îmbracă cu umbre
lumina care pâlpâie uşor.
de teamă, visele sumbre
se risipesc într-un nor.
Doar noi căutăm uneori
şoaptele de vânt spulberate.
ne risipim ca roua-n zori
căutând vorbe fermecate.
Dar iubirea-i pretutindeni
ascunsă-n lucruri mărunte.
mângâie gânduri şi oameni
care uită să se sărute.
Atunci când şi vântul adoarme
vrăjit d-al dragostei fior,
clipele împrăştie în palme
stropi din licoarea zeilor.
Iubire au cuvintele-n zbor
şi mângâie cu ea tăcerea,
ascultă glasul plin de dor
şi-neacă cu iubire durerea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu