Poate maine...

Zarea aprinde torte de lumina
cand pleoapele noptii se-nchid
doar eu,   cuprinsa de-o vraja fina
astept fulgii  de iarna promisi.

Poate maine s-asterne covorul
fermecat de lumina din zari
si   s-acopera tot dorul
adunat din atatea iubiri

Vreau sa ninga ca-n povesti
cu fulgii albi  mari si pufosi
sa ma simt pe  taramuri ceresti
 printre ingeri generosi

Si printre nameti cat casa
copacii sa para mosi batrani
acoperiti de zapada groasa
si cu toiage groase-n maini.

Plouă...

 Plouă şi gândurile s-aştern şuvoi
 în aduceri aminte  spălate de ploi.....
  şi-n noaptea  care întuneric aşterne
 visele s-ascund  pentru o vreme...
 
 Pe geamul umed stropii bat cu putere
 să- intre ar vrea  tristețea să spele,
 dar ferecate-s intrările-n noapte
 şi-n gând speranțele-s deşarte...
 
 Plouă şi pe frunze ruginite de  brumă
 picături  jucăuşe   s-adună-n cunună,
 vântul risipeşte  frunzele uscate
 şi  stropii se pierd  printre şoapte...
 
 Plouă de ieri şi parcă de-o veşnicie
 zarea-i tristă şi strada  pustie.
 noaptea stăpânire a pus pe  gânduri  
 însoțind   de a ploii   reci  acorduri...
 

A plecat toamna

 Priveşte!
 Toamna a plecat
 şi-a luat cu ea culorile 
 cu care împodobea depărtările,
 şi-a lăsat cerul plumburiu
 cu ceată deasă  şi  brumă pe  față.
 copacii dezgoliți   trişti şi părăsiți,
 şi oamenii parcă mai egoiști.
 Cuvintele sunt mai răutăcioase
 provoacă durere şi regrete  
 când aruncate în zare
 se opresc  pe timpane obosite
 revenind mereu în minte.
Iar noi  suntem nervoşi,  mereu supărați  
 puşi pe ceartă şi neînduplecați,
de parcă toamna când a plecat  
 bunateatea toată a  adunat . 
 
 Dar  vine iarna şi  acoperă ea
 cu zăpada  toată răutatea....
  

TOAMNA CUVINTELOR

Cuvinte coboară   
 pe trepte de gând,
 până ajung pe pământ
 şi printre frunze uscate
 de vânt împrăştiate
 se risipesc toate...
 
 Silabe  neînțelese
 plutesc în aerul rece, 
 poate o minune
 o să le adune
 să fie iar că-nainte
 calde cuvinte...
 
 Dar  toamna  care trece
 duce printre clipe
 sclipiri de cuvinte,
 şi rămân amintiri
 frânturi de iubiri
 speranțe, amăgiri....
 
 Toamna s-aşterne 
 peste cuvintele mele  
 şi-n zarea ruginie
 tristă  şi pustie
 se pierd nescrse
 gânduri  şi vise...