Cuvinte coboară
pe trepte de gând,
până ajung pe pământ
şi printre frunze uscate
de vânt împrăştiate
se risipesc toate...
Silabe neînțelese
plutesc în aerul rece,
poate o minune
o să le adune
să fie iar că-nainte
calde cuvinte...
Dar toamna care trece
duce printre clipe
sclipiri de cuvinte,
şi rămân amintiri
frânturi de iubiri
speranțe, amăgiri....
Toamna s-aşterne
peste cuvintele mele
şi-n zarea ruginie
tristă şi pustie
se pierd nescrse
gânduri şi vise...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu