A plecat toamna

 Priveşte!
 Toamna a plecat
 şi-a luat cu ea culorile 
 cu care împodobea depărtările,
 şi-a lăsat cerul plumburiu
 cu ceată deasă  şi  brumă pe  față.
 copacii dezgoliți   trişti şi părăsiți,
 şi oamenii parcă mai egoiști.
 Cuvintele sunt mai răutăcioase
 provoacă durere şi regrete  
 când aruncate în zare
 se opresc  pe timpane obosite
 revenind mereu în minte.
Iar noi  suntem nervoşi,  mereu supărați  
 puşi pe ceartă şi neînduplecați,
de parcă toamna când a plecat  
 bunateatea toată a  adunat . 
 
 Dar  vine iarna şi  acoperă ea
 cu zăpada  toată răutatea....