Iarna înghețatelor iubiri...

 E iarna aprigă povară
 când fiecare clipă vrea să doară
 și visul inghețat sub tâmple uneori
 împrăștie cuvintele în zori,
 dar uit c-am fost iluzia unei amintiri
 din iarna înghețatelor iubiri....
 
 Printre fulgii care ușor mă înconjoară
  șoapte nerostite   vor să ias-afară,
 să strig aș vrea  iubirea să m-audă
 dar vântul întețește a lui undă
 și cuvintele s-ar  pierde printre zări
 în  iarna înghețatelor  chemări ...
 
 Nesfârșită pare zarea ninsă
 gerul mușcă din câmpia-ntinsa  
 și din suflet rupe câte-o bucățică
 și  iubirea devine tot mai mică
 până dispare sau poate doar îngheață
 în iarna   nesfâr șită  și  de dor uitată...
 
 

Din iubire!

 Îmi aștern pe pleoape 
 uitate șoapte de iubire ,  
 în noaptea care plânge
 a noastră despărțire.
 
 Vântul  iar deschide
 fereastra către zare  
 și aduce pentru mine
 miros sărat de mare.
 
 Și valuri care sparg
 cu vuiete tăcerea,  
 se-mprastie-n larg
 risipind  durerea.
 
 Ceața ușor cuprinde
 cu valuri de mătase
 orizontul care
 se pierde printre case.
 
 Din iubirea noatră
 de suflete pereche
 au rămas doar șoapte
 ce-mi răsună-n ureche.
 
 E tristă noaptea rece
 și marea  înspumată
 ascult cum se strivește
  de geamandură toată.
 

Iubire!

Surâs și lacrimi
 
 buze împreunate
 
 multă dragoste... 

Doar tu...

 Îmbracă-mă iubite
 
 cu gândurile tale,
 
 pe buze  îmi așează
 
 a florilor petale
 
 și fruntea  o dezmiardă
 
 cu mângâieri agale,
 
 doar tu  cu un cuvânt
 
 faci visele reale.
 
  
 
 În  nopți întunecate
 
 când luna stă  ascunsă
 
 luminezi cu a ta privire
 
 zarea cea întinsă
 
 și natura căpăta culoare
 
 ca din povești desprinsre,
 
 doar tu  cu strălucire

 ții dragostea  aprinsă...
 

Un gând

 Aş   vrea,
 
 pe umeri  să-mi crească
 
 din când în când  
 
 câte-o floare albastră
 
 şi-n zarea încărcată de lumină
 
 petalele să  se deschidă.
 
 şi s-aşeze pe frunțile-ncrețite
 
 mângâieri de rouă vrăjite...