Îmi aștern pe pleoape
uitate șoapte de iubire ,
în noaptea care plânge
a noastră despărțire.
Vântul iar deschide
fereastra către zare
și aduce pentru mine
miros sărat de mare.
Și valuri care sparg
cu vuiete tăcerea,
se-mprastie-n larg
risipind durerea.
Ceața ușor cuprinde
cu valuri de mătase
orizontul care
se pierde printre case.
Din iubirea noatră
de suflete pereche
au rămas doar șoapte
ce-mi răsună-n ureche.
E tristă noaptea rece
și marea înspumată
ascult cum se strivește
de geamandură toată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu