E iarna aprigă povară
când fiecare clipă vrea să doară
și visul inghețat sub tâmple uneori
împrăștie cuvintele în zori,
dar uit c-am fost iluzia unei amintiri
din iarna înghețatelor iubiri....
Printre fulgii care ușor mă înconjoară
șoapte nerostite vor să ias-afară,
să strig aș vrea iubirea să m-audă
dar vântul întețește a lui undă
și cuvintele s-ar pierde printre zări
în iarna înghețatelor chemări ...
Nesfârșită pare zarea ninsă
gerul mușcă din câmpia-ntinsa
și din suflet rupe câte-o bucățică
și iubirea devine tot mai mică
până dispare sau poate doar îngheață
în iarna nesfâr șită și de dor uitată...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu