Răvăşite gânduri, adună înserarea
norii ghemuiţi cern ilizii printre vise,
cu picuri de speranţă -mbracă noaptea zarea
când adorm printre cuvintele nescrise.
Dimineaţa deschide pleoape de lumină
şi înveseleşte cu-n zâmbet toată zarea,
doar şoaptele tac şi-i linişte deplină
primăvara poate ne aude chemarea.
Speranţe risipite de vântul răcoros
se sting încet printre fulgii de zăpadă,
mărţişorul împarte doar polei pe jos
şi promoroacă groasă pe muguri,drept ofrandă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu