Fulgii de zăpadă

Priveşte copile , în palmă cum adun 
fulgii fermecați  rătăciți pe drum, 
vezi minunea  pentru noi  înfăptuită  
de bunul Dumnezeu,  din apa  sfinita.?
 
 Steluțe din  zăpadă poposesc
  în palma-ntinsă şi iute se topesc.
 alte stele din înalt coboară
  şi s-atern  albind lumea d-afară.
 
 Fulgii de zăpadă s-aşează covor
  peste natura care doarme uşor,
 şi-n depărtarea de tot albită
 iarna-i o crăiasă  fericită.
 
 

Voci

La porti de suflet
bat cuvinte,
daca deschid
navalesc aduceri aminte...
daca nu deschid
voci ciudate rasuna
bat si striga-mpreuna,
asa ca adun taceri
din cuvintele de azi si de ieri
si astept
vocile sa taca,
cuvintele sa nu se mai zbata
amintirile sa se piarda-n uitare,
sa uit tristetea care ma doare...

Pe umeri...clipe rătăcite ...

Vântul a împrăştiat în fugă  
 clipe, risipund secundă cu secundă  
 şi când m-am trezit
  pe umeri, clipe rătăcite
 s-adunau învăluind tăcerea 
 în anii risipiți în plete.
  Azi  am adunat anii pe-ndelete
 dar nu mai ştiu să-i fi adunat pe toți ,
 de fiecare dată numărul e altul
 se pierd în uitare,
 s-ascund  in mistere
 alții -s de fiecare dată
 când adun existența mea  ciudată ...

 Pe umeri , clipe rătăcite
ascund anii  de la numărătoare...
 
  
 
  
 
 

JOC

 Iarna, împrăştie-n joacă
 pe dezgolite  crengi, promoroacă,
 la streşini pune  să curgă uşor
 țurțuri de gheață,  nesecat  izvor.
 
 Pe geam desenează cu  măestrie
 flori de cristal  într-o feerie,
 pe brazi aruncă  mantii argintii  
 parcă ar fi regi din vechi dinastii.
 
 Natura -i,  în alb îmbrăcată
 parcă e o   zână fermecată,  
 pentru iarnă toate-s o joacă 
 să ne bucurăm până nu pleacă.

La braț cu iubirea

Dă-mi mâna ta iubite,
 simți cum ne-nfășoară clipa
 și cum cu mângâieri suave
 timpul își  desface aripa?
 
 Și zarea ușor vibrează
 când ne vede-mpreună ,
 simte  înlănțuirea
 sufletelor cunună.
 
 Iubirea cu foc  ne prinde
 în brațele ei  de zare
 și gandul il poartă-n zbor
 spre tărâmuri cu soare.
 
 Petale de roșii trandafiri
 aduse-n zbor  de vânt 
 ni se  aștern în  cale
 risipindu-se pe  pământ.
 
 La braț cu iubirea
 pornim mână-n-mână
 la împlinirea unui vis,
 de a fi mereu împreună.

Parcul cu copii

A nins şi ca-n poveşti e parcul  
 acoperit cu mantia de nea,
copiii au început  jocul,
veselia-i pretutindenea.

Unii din zăpada construiesc
cazemate  de  apărare,
şi  mulțime de  bulgări   pregătesc
pentru bătaia care se-ntrezare.

Copii mai mititei  privesc  
 înfofoliți în sanioare .
 la cei mai mari cum se tăvălesc  
 în zăpada moale, sclipitoare.
 
 Pe derdeluşul  improvizat  
 pe grămada  mare de zăpadă.,
 doi copii pe un lighean uzat
 vor s- alunece fără să  cadă.


În parc este veselie  multă    
 şi soarele zâmbeşte-ncântat,
 cocoțat acolo sus pe  boltă
 de gingăşie-i îmbătat. 

La sanius

 -Hai copii pe derdeluş 
 să mergem la săniuş!
  -Uite, sania lui Dana 
  împreună cu  Diana
  aleargă  pe neaua moale
  fuge când o ia la vale!
  -Hai Costele, nu  mai sta
  la calculator şi tasta,
  strigă-l tu pe Ionel
 să i-a  sania cu el,
 că e nouă parcă zboară
  pe zăpada cea uşoară!
 
 -Uite-l şi pe Gigel
 iar este singurel,  
 unde-i frățiorul tău
 plânge şi îi este rău,
 dă-i căciulă şi fular
 de frig să n-aibă habar!
 -Hai acum  să ne jucăm
 pe  nea s-alunecăm ,
 iarna asta de poveste
 se sfârşeşte fără veste
 şi cât e frumos afară
 să stăm până spre seară!

Poezii propuse pentru CARTEA DE CRACIUN

ÎN NOAPTEA DE CRĂCIUN


În noaptea vrăjită
când aştepţi un dar,
deschide sufletul
el se va umple de har.

Şi dacă Moşul nu pune
sub brad minuni ,
ascută-ţi inima
ea ne face mai buni.

Dar Moşul e bun
şi pentru fiecare are
darul  mult  dorit,
ai doar  rabdare...

*

*   * 

DOAMNE, TATĂL MEU CERESC


Doamne, Tatăl meu ceresc,           
Lângă  mine  fii mereu,                    
Mă învaţă să iubesc                        
Să nu fac pe  lume  rău.                   

Sunt copil, nu ştiu prea multe,               
Şi ispite  mă-ncolţesc,                     
Chiar şi-n lucruri mai  mărunte              
Câte-odată mai greşesc.                  

Sunt micuţ, Tu fă-mă mare,              
Binecuvântat de har,
Paza ta să-mi stea hotare                  
Mir pe frunte dă-mi în dar.

DE MOŞ  NICOLAE

Pe Moş Nicolae-l ştiţi
pe aici este vestit,
că umple ghetele toate
numai dacă sunt curate,
cu vise şi cu gânduri multe
dac-ai fost bun şi cuminte,
iar în ghetele murdare
pune o nuia la fiecare.
Moşu-i bun dar e bătrân
şi-i sătul de vorbe multe,
nu vrea să te mai asculte
el iţi dăruieşte doar,
gânduri bune an de an.
Şi-ţi mai trimite printre nori
stele strălucind în zori
fulgi de nea mai pune-n barbă
pentru cine e de treabă.
Dacă ştii c-ai fost cuminte
fă-ţi ghetele diseară
Moşul le va umple toate
cu dulciuri  pe săturate.

*

*   *

SUFLET DE COLINDĂTOR


Seara-i de Crăciun frumoasă,
suflet   de colindător,
ne-aduci bucurie-n casă
cu colindele de dor...

Îngerii să te vegheze
şi să-ţi umple sufletul,
drumul să ţi-l lumineze,
uşurându-ţi umbletul...

SCRISOARE CĂTRE MOȘ CRĂCIUN...

Acum e târziu şi ştiu
C-ai să râzi ca ş-altă dată,
Gândul meu e cam hazliu
 Și povestea-i încurcată.

Nu cred c-ai mai primit
Astfel de scrisori vreodată,
 Și d-aceia îți promit
Scrisoarea nu va fi cifrată.

Nu îți cer nimic să ştii
Din ce nu îmi poți aduce,
 Și dac-ai vrea să vii
Te aştept la răscruce.

Eu aş vrea zăpadă multă
Fulgi de stele jucăuşi
Și împrăştiați deodată
Peste case pe la uşi.

Ș-aş mai vrea multă iubire
Să se reverse peste noi,
Moşule tu știi mai bine
Cum e  bine pentru noi!

Omul de zăpadă

Parcul, acoperit de  nea  
 e singur acum și plânge ,
 copii facem un prieten
 tristețea   să-i  alunge?               
 
 Din zăpadă adunată 
 înălțam corpul dolofan,
 facem capul ca o minge
 ș-un fular din celofan...
 
 Ochii  sunt din nasturi negrii
 nasul e un morcav mare,
 pe cap punem o căciulă
 și o  gură zâmbitoare.
 
 Omul nostru din zăpadă
 de  urât să-i țină seara
 și să stea în parc cuminte
 până  vine primăvara.
 
              ...

Iarmaroc

E targ azi
iar,  la vanzare
animale...
doar ici colea
pe tarabe fara de culoare
asezate-n asteptare
stau  sperante....
E un vacarm de nedescris
si lume multa  printre mese
doar intr-un colt
zgribulit
un vis
isi cauta stapanul...
car-a plecat
cu noaptea-n cap
la iarmaroc,,,

A trecut...
timpul a zburat usor
risipind  sperante,
oameni si animale,
s-au ramas tarabele goale..
doar intr-un colt
lipsit de noroc
un vis pierdut la iarmaroc....
moare.

Cu tine toamnă

M-ai luat uşor toamnă  de mână
 ş-am pornit  în zbor spre zarea senină,  
 ai vrut să-mi arăți  a ta nemărginire
 alintându-mă  cu  vorbe de  iubire
 
 Am colindat peste câmpuri înverzite
 şi livezi  încărcate, de soare parguite,
 viile  împrăştiau miros de tămâioasă,
 iar amurgul ne chemă spre seară  acasă
 
 M-ai dus printre  crizanteme înflorite
 unde culorile se-ntreceau în nuanțe vrăjite   
 şi-n pădure toamnă-mpreun-am fost
 mai ştii când veverițe-şi căutau adăpost?
 
 Ai pătruns încet  la mine-n suflet  
 vrăjind   cuvînt, gânduri şi umblet,  
 speranțe mi-ai dat şi într-o seară  
 ai plecat cu toate pentru-a câtă oară?
 
 Mi-ai răvăşit gânduri şi vise
 şi le-ai amestecat cu frunzele ucise
 de sărutul brumei  înşelător,
 uitând că sunt un simplu muritor...
 
 Ai zburat apoi  toamnă printre ulmi
 cu alai de frunze şi ceată pe culmi,
 mi-ai lăsat sufletul  în ruginiu îmbrăcat
 m-ai fermecat toamnă  ş-apoi ai plecat...

Noapte buna!

Dormi  copile,  somn uşor
mângâit de îngeri în  zbor,
aripi   de vis fermecate
să te poartă-n noapte.   
 
 Mergi,  în a  viselor țară
 unde zâne te-nfăşoară
 cu dragostea lor divină
 și  eşti alintat de lună.
 
 Dormi copile, iar moş Ene
 să te  mângâie pe gene,
 somnul să-ți fie uşor
 noapte bună   puişor.

Gândurile mele...

Mi-au  căzut  gândurile  din mână  
şi s-au împrăştiat  pe  jos,
la mine-n suflet e mereu furtună
iar vântul suflă zgomotos.
 
 Și liniștea care doare, păşeşte  
 printre  cuvinte, purtând uşor
 o tristă aducere-aminte
 şi gândurile mele care mor...
 
 Împrăştiate  printre cuvinte
 bucăți de suflet se rup şi cad,.
 gânduri  şi clipe  pierdute
 şi zilele care mereu scad .
 
 Mi-am risipit gândurile toate
 doar  amintirile mă năpădesc,
 ascult tăcerea în miez de noapte
 şi mă-ntreb -de ce mai iubesc?
 

Petale de clipe

Petale de clipe a spulberat vântul astă noapte,
 ar fi-nflorit dacă ar fi fost de gânduri mângâiate  
 dar rupte și-mprastiate de furia dezlănțuită
 au lăsat zarea tristă și-n depărtare risipită
 
 Printre frunze ofilite de-a toamnei suflare
 petale de clipe rupte așezate-n cărare,
 acoperă urmele pașilor risipiți de timp
 și uiati de vreme într-un alt  trecut anotimp.

Clipele dispar  stingându-se una câte una  
 împratiate  de vântul care bate-ntruna,
 petalele lor poartă -n culori de toamnă vrăjite
 visul efemer  ascuns  în crizanteme înflorite.
  

Scrisoarea unui copil necăjit

 Moş Crăciun, darnic și bun
 e un obicei străbun
 de Crăciun  să vii
 încărcat cu jucării,
 dar poate în sacul tău
 printre alte lucruri stau
 ascunse pe undeva,
 şi pentru  tata  ceva,
 e trist şi mereu plânge
 salariul nu mai ajunge,
 mana servici nu are
 şi întreținerea e mare,
 sora mea este desculță
 ruga mea de poți ascultă
 şi   cu  a ta  bunătate 
 aşează-le pe toate,
 mama să aibă servici
 sănătate  pentru bunici
 că  noi suntem mulțumiți
 dacă toți   sunt  fericiți.

Doamne , Tatăl meu ceresc

Doamne , Tatăl meu ceresc  
 Lângă  mine  fii mereu
 Învață-mă cum să iubesc
 Să nu fac pe  lume  rău.
 
 Sunt copil și nu știu multe
 Ispitele   mă-ncoltesc
 Mă-ncurc în lucruri  mărunte
 și câte-odată mai greșesc.
 
 Ajută-mă să cresc mare
 Binecuvântat d-al tău har,
 Într- ale vieții hotare
 Să nu știu de rău și amar