Suspin

  E atâta mare-ntre noi
 de mă-ntreb, cum de-n zilele cu ploi
 marea nu  mă  scufundă
 în apa ei  învolburată
 și stâncile care stau pe mal
 spălate d-atâtea valuri înspumate
 nu se sfarmă când aud
 suspinul mării agitate...
 Cuvintele care și-au găsit sălaș
 în unghere de suflet ascunse
 ascultă suspinul din glas
 și-ncearcă-n mare să se afunde...
  De aceea marea mea
 suspine poartă-n valuri
 și depărtarea duce cu ea
 lacrimi  adunate-ntre maluri....