Poate...

 Dac-ar fi s-o mai  iau o dată  de la-nceput,
 Să pot  aprinde flacăra ce-mi pâlpâie la tâmple,
 În întuneric să strălucească gândul neştiut
 Şi iubirea să-nflorească-n gesturile simple,
 Atunci  în suflet tristeţea n-ar mai fi-ncăput
 Şi ce am trăit n-ar  trebui să se mai întâmple...
 
 
 Poate, dacă s-ar întâmpla să  mă mai nasc o dată
 Toate visele care acum se-mprastie-n zori,
 Ar prinde aripi s-ar zbura în lumea toată
 Sau poate rădăcini ar prinde în sufletele de flori,
 Dimineaţa petale să  deschidă dintr-odată
 Şi  să sărute  cerul  albastru fără pic de nori.  

 Dar,  la lumina stelelor de vise răvăşite
 Gândul  zboară nestingherit printre vagi iluzii,
 Iar soarta care hotărăşte şi căile greşite
 Lasă uneori loc la interpretări şi la confuzii,
 Şi poate dacă semnele ar putea fi desluşite
 N-am mai spera  la şanse şi la noi ocazii...