Au înflorit pe boltă gânduri şi stelele-s aprinse
din necuprinse-n vorbe gesturi, clădesc noian de vise,
pe lacul încărcat de nuferi, îngheţată-i astăzi zarea
iar din liniştea albastră izvorăşte doar uitarea.
Din înălţimea ta măiastră unde doar îngerii ajung
priveşti cu milă spre neputinţa noastră s-auzi cum plâng,
suflete încărcate de durere şi resemnare
şi te-ntrebi :-ce s-a-ntamplat cu tine proletare?
Acum vezi, din viitorul falnic care-l visai odată
cum praful s-a ales şi-nlacrimata-i zarea toată,
iar dragostea, mereu izvor de gingăşie şi blândeţe
se negociază-n colţ, de cei avuţi pe ani de tinereţe.
Ai adunat mărite Rege, la curtea-ţi de cuvinte
poeţi ce România nici nu-i mai poate ţine minte,
dar oare câţi vor dăinui peste a vremii uitare
şi vor ajunge măcar până la ale tale picioare?
Înlăcrimate gânduri spre tine cu evlavie trimit
luceafăr al poeziei,cu destin tragic, neîmplinit
ai lăsat urmaşilor nestemate ascunse-n cuvinte
ş-un nume spre aducere aminte :EMINESCU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu