Ninge...

Coboară pe culmile reci şi-nzăpezite
o boare friguroasă, mirosind a munte,
ce poartă-n aer fiori din iernile trecute
când zăpezi înalte mă mângâiau pe frunte.

Mă văd alunecând printre nămeţii pufoşi,
de aerul rarefiat mă simt alintată,
când din cerul afundat în straturi de nori groşi,
cad în roiuri steluţe de zăpadă fermecată.

Ninge ca-n poveştile bătrânilor bunici
care-şi deapănă în nopţile de iarnă,
amintirile de cum ningea când erau mici,
când cu zăpadă cerul părea că toarnă.