Stele uitate...

Se pierd uşor în noapte
stelele de toţi uitate,
nu e nimeni să le privească
de ele să-şi amintescă
şi-n noaptea târzie
se sting precum o flacără pustie...

Au privit indelund depărtarea
nu se uita la ele nici marea.
iar în linistrea sidefată
zarea nu-i de nimeni observată,
aşa c-au hotărât să dispară
de pe cer şi să s-ascundă-n uitare.

Stele uitate se pierd murmurând,
se sting neştiute plângând
şi pe bolta încărcată de lumină
nu se mai ştie c-au fost flacără plină,
alte stele strălucesc acum pe boltă
şi fac cerul să pară o torţă...