Un cântec s-aude discret parcă
ş-un vis ar vrea să se nască.
inima-mi tresaltă în piept
dar o voce-mi strigă -e târziu,
iubirea şi vraja fac sufletul pustiu...
N-ascult îndemnul şi las speranţele
să zboare în ritmuri vrăjite de stele,
noaptea-şi împleteşte din fum coroană
risipind ceaţa printre trăirile mele
şi vocea-mi răsună -iar doruri grele...
S-ascult şi să m-ascund printre gânduri
să mă pierd între nescrise rânduri
sau, să las visele să zboare-n depărtare
în ritmul melodiilor purtate de vânturi
să plutesc printr-al stelelor frânturi..
Vocea mă-ndeamnă să fug de vraja iubirii
să nu mă las ademenită de iluzia fericirii,
totul este trecător în viaţă şi dispare
cum se risipeşte roua la căldura dimineţii
când soarele alungă valurile cenuşii ale nopţii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu