Sărutul timpului...

Fereşte-te,
amintirea trezită surâde uşor
pe margini de gând plutesc chemări
timpul trece printre noi, nevăzut
tipărindu-şi nemurirea cu-n sărut...
Chipul se-ncreteste la atingerea clipei
şi ochii nu văd zbaterea de vise
care s-adoarmă gândurile-n zori
sau să zboare spre neştiute depărtări..

Sărutul timpului
ucide vise în nopţile fără somn,
albeşte tâmplele atunci când vrei să zbori,
aduce uitarea printre gânduri răsfirate
şi cu fiecare clipă te aduce mai aproape de moarte...

Fereşte-te...