Împrăştie vântul miresme diafane
în aerul ce mângâie clipele-n zbor,
pe gene s-aşează sclipiri astrale
şi privirea se-ncarcă cu-n tainic fior.
Amintirea trezeşte doruri uitate
şi valuri ciudate mă-nvăluie uşor,
te simt lângă mine deşi eşti departe
şi-n gură-mi vine un gust acrişor.
Vântul scârţie uşor un oblon ruginit
şi liniştea se frânge-n fărâme pe jos,
iar streaşina picură -n stropi de argint
secunde, asemenea unui uriaş vânjos.
O rază de soare s-ascunde de nori
şi altele o urmează-n tăcere,
astăzi alunecă încet spre ziua de ieri
iar mâine se va naşte din azi, care piere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu