Şoapte aleargă printre noi
căutând un loc de odihnă,
colindă gânduri şuvoi
şi trăiri ciudate-nfiripă.
Aprind dorinţe pierdute
şi mângâieri uitate revin,
iubirea-mi mângâie amintirea
şi de lumină mi-e chipul plin.
Glasul iubirii mă cheamă
cu muzica-i plină de har
vino şi tu lângă mine
visului să-i dăm aripi în dar.
Ating cu visul depărtarea
şi şoaptele mă-nsotesc mereu,
gândul îmi ascultă chemarea
tu auzi cum te chem mereu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu