Mă risipesc şi m-adun sub noianul de cuvinte,
descopăr o lume străină ş-aş vrea să dispar,
dureri ciudate mă-nvăluie şi m-apasă,
iar paşii străbat mereu drumuri fără hotar.
Bucăţi de sunete îmi revin în minte
caut înţelesuri în frânturi de vis,
sunt doar iubire şi încerc din cuvinte
să-mpart trăiri de necuprins.
Dac-aş ştii cum s-aprind din cenuşa răvăşită
cu o scânteie focuri eterne,
poate gândurile n-ar mai plânge
şi tristeţea s-ar pierde, măcar pentru o vreme.
Dar sunt doar o picătură de iubire
din imensa minune ce-nfioară şi cuprinde
fără voie sufletul, dăruindu-i fericire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu