Gânduri, gânduri risipite
pe frunze de vis, ofilite
sunt absorbite de mare
în goana după uitare...
Aud vântul cum colindă
picuri de suflet în oglindă,
praf de stele cade-n zare
iluzii, pete de culoare...
Pe drum, cuvinte pierdute
suspină, de nimeni dorite,
strigăte de durere
înghiţite de tăcere...
Din cer cad lacrimi de zare
norii plâng şi ei după soare,
tristeţea s-ascunde de timp
aşteptând un alt anotimp.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu